03 decembrie 2009

Nevoia de vesnicie


Cineva mi-a spus o data, cu mult, mult timp in urma, ca nemurirea nu vine fara sacrificii.
Fantana nemuririi este hranita de gandurile nebunilor si viata vesnica lasa o urma a mortii care bantuie visele unora...inclusiv ale mele.
Tentatia e cheia. Vanitatea jucata in cea mai puternica forma ademeneste aceste dorinte si mai mult.
Dincolo de vis e o panza fumeganda. Nimic nu asteapta, decat dorinta si smintenie. Nascuta din toate iluziile ce au traversat secole, o himera umbla in piele de om asteptand sa ne cuprinda, sa ne dea inca o data o viata noua...


Ceva traieste in acest vis.....


Te simti atat de izolat. Toate operele sunt o reflectie a sufletului tau.Dincolo de tot ce esti, in adanc, alergi pierdut intr-o lume unde nimeni nu te poate gasi. Nimeni altcineva n-o vede. Tot ce vad ei e puterea, nu nelinistea, dorinta, durerea, fapta, scopul, ideea....simtul disperat al pierderii....
Sapi adanc in intunericul pasiunii adevarate. E binele frumusetii neincepute pe care trebuie sa o creezi. Totul in jurul tau e o alta lume care e canalizata spre tine.
Pot sa-ti impartasesc ceva? Ceva care sa-ti atate simturile pentru a deschide porti spre posibilitati multiple, adevarate?
Calatoreste, fugi, iubeste, doreste...cunoaste necunoscutul, fi liber in gandirea ta. Si mai presus de toate zambeste....e vesnicia ta...zambetul da viziune dorintei tale adevarate, da forma pasiunii tale ascunse. Simturile iti vor alerga intr-o alta lume, o lume unde viata este vesnica, unde calatoria este arta.

P.S. Multumesc familiei mele care ma sprijina in actul vesniciei

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu