27 martie 2010

Virstele Pamintului



Nu este deloc obisnuit ca o trupa sa lanseze doua albume de studio in aceeasi luna, chiar daca doar unul dintre discuri poate fi considerat o creatie noua suta la suta. Dar Negura Bunget nu este o trupa oarecare, iar contextul in care apar aceste produse este la randul sau unul aparte. Trupa timisoreana se afla in fata celei mai serioase provocari din intreaga cariera, dupa ce anul trecut doi dintre membrii sai de baza, Hupogrammos si Sol Faur, au decis sa paraseasca grupul. Avem asadar nu unul, ci doua albume de studio Negura Bunget in aceeasi luna!

Maiestrit este versiunea reinterpretata si reinregistrata a lui Maiastru Sfetnic, disc aparut in 2000 si considerat de multi cel mai "black" album al grupului, produs de referinta in discografia trupei. Maiestrit reprezinta finalul unui ciclu important in istoria Negura Bunget, ultima creatie discografica realizata in formula originala a trupei: Hupogrammos, Negru si Sol Faur. In acelasi timp, Maiestrit constituie o punte de legatura intre trecut si viitor, o imbinare remarcabila a black metal-ului cel mai pur in esenta, pe care Negura Bunget ni-l propuneau acum 10 ani, si sound-ul complex, mistic si experimental care caracterizeaza albumul Om.

Cea mai potrivita analogie prin care poti compara Maiastru Sfetnic si Maiestrit este o persoana pe care o analizezi in doua momente temporale distincte. Este unul si acelasi individ, dar in acelasi timp atat de diferit, Maiestrit marcand evolutia, transformarea si maturizara trupei. De aceea, similitudinile intre piese nu sunt deloc multe si se rezuma mai degraba la aspectele cheie, precum riff-urile de chitara principale. In rest totul a fost refacut, recreat prin prisma opticii actuale a celor trei muzicieni, o abordare mult mai progresiva si experimentala decat in trecut.
Compozitiile contin o multitudine de elemente folk, interludii acustice, schimbari de tempo, frecvente alternari intre pasaje rapide, agresive si secvente melancolice. Daca atmosfera hipnotica de pe Maiastru Sfetnic era generata de monotonia indusa de repetarea unor riff-uri, acum accentul cade pe diversitate si schimbare. Partiturile de clape au fost regandite in totalitate, ele asigurand pieselor o dimensiune spatiala, solemna. Luati ca exemplu intro-urile compozitiilor Bruiestru si Plecaciunea Mortii, care imprima muzicii o nota transcedentala, cosmica. Vocile sunt inregistrate la un nivel profesionist, existand acum mai mult varietate si la acest capitol, desi mi-as fi dorit ca ele sa fie chiar mai inteligibile decat au rezultat in cele din urma la mixaj. Liniile de bass sunt mai proeminente si creaza un efect interesant atunci cand par ca induc in haosul chitarilor o nota de ordine. Sectia ritmica este completata de tobele lui Negru si de maniera sa neobisnuita de interpretare, bateria fiind cea care modifica dupa bunul plac intensitatea si dinamica pieselor, chiar daca riff-urile raman neschimbate.
Productia este mult superioara versiunii originale a discului, acesta fiind punctul in care Maiastru Sfetnic a avut cel mai mult de suferit la vremea sa, desi sunt voci care considera ca sunetul deficitar confera muzicii o aura aparte.

Albumul se incheie cu versiunile acustice ale compozitiilor Avant In Abis si Plecaciunea Mortii, reconfigurate de o maniera complet originala, chiar si pentru Negura Bunget. De fapt acustic nu este cea mai exacta definitie, pentru ca pe cele doua piese apar si ceva chitari electrice, setate insa pe clean si fara distors. Pot fi auzite si ceva instrumente traditionale, bateria este mai apropiata de jazz decat de metal, iar piesele pastreaza o aura solemna, insa cu un pronunat iz melancolic.
Maiestrit este cel mai frumos cadou pe care pute sa il ofere Negura Bunget in componenta sa de "aur" fanilor sai. Ramane sa vedem daca noua echipa asamblata de Negru va putea duce mai departe mostenirea Negura Bunget, iar Virstele Pamintului este prima piatra de incercare in acest sens.


Virstele pamintului e un album despre locuri ale pamantului si locuri ale spiritului, despre legaturi care transcend lumi.

In mod simbolic albumul se bazeaza pe principiul de 9. 9 e triada triadelor, simbolul incoronarii efectului creator. Semnifica intoarcerea multiplicitatii la unitate, simbolizata de sarpele care isi musca coada. 9 e numarul rabdarii si al meditatiei, al armoniei. In acelasi timp 9 simbolizeaza plenitudinea talentului, rasplata testului trecut. E un simbol al creatiei si al vietii ca ritm si dezvoltare.




Pamantul e cel din care venim si cel in care ne intoarcem, cel de dinaintea noastra si cel de dupa noi. A-l intelege si a-l respecta, inseamna a te intelege pe tine insuti, a-ti intelege rostul, menirea si destinul. A intelege de unde vii si incotro te indrepti.

Varstele pamantului e un album despre imbratisarea destinului, despre alegerea si asumarea unei cai a vietii. Albumul a fost compus in mare parte intr-o secluziune pe care formatia a intreprins-o in pustiul muntilor, pentru a se concentra doar finalizarea muzicii.

Voi impartasi o parere strict personala referitoare la acest album pe care am avut ocazia de a-l audia in cadrul unei conferinte de presa foarte bine pusa la punct.

In mod cert Virstele pamintului va fi un album controversat insa in acelasi timp foarte apreciat dincolo de hotare. Spun asta pentru ca in prim plan a fost introdus folclorul. Vorbim de un album unde vom gasi instrumente ca tambalul, cobza, buhaiul, nai, fluer, caval dar si xilofon.

Virstele pamintului este mai degraba un produs spiritual, n-as putea spune ca se apropie de OM, insa cu siguranta aduce aminte de 'N Crugul Bradului, sentimentul redat este apropiat de ideea albumului in cauza. Albumul se intinde pe o durata de aproape 60 de minute fiind construit pe baza unui concept si automat piesele progreseaza ca idei.

Pe primele trei piese predominant este folclorul, urmate apoi de structuri ce ocazional se indeparteaza de cunoscutul 'traforaj' pentru a explora o arie mai progresiva. Nu pot spune ca sunt foarte multumit de productia in sine. Daca pe OM am avut un sunet mai curat, Virstele pamintului se intoarce la sunetul specific 'N Crugul Bradului.

E destul de ciudat, in sensul ca atmosfera redata este oarecum la fel, doar ca modul de exprimare este altul...voi fi sincer, avem mai putin 'metal' decat ma asteptam insa mai mult experiment. As puncta partile vocale unde Ageru Pamintului are 'primul cuvant' daca se poate spune.

Ideea vocilor este mult concentrata asupra partilor 'clean' si urmeaza un fir destul de logic daca ne gandim ca intregul concept are sa fie unul spiritual astfel ca vocea in sine devine mai degraba narator si reda cu succes atmosfera propusa.

Cat despre partea de metal, compozitiile va vor duce cu siguranta cu gandul la 'N Crugul Bradului.




Si cum am spus la inceput, albumul va prinde cu siguranta in Europa si nu numai, Virstele pamintului prezinta folclorul romanesc in forma aproape pura, in acelasi timp rezultand o tranzitie reusita. Cat despre fanii Negura Bunget, sunt absolut convins ca noul album va deveni un punct de discutii foarte aprins caci daca cei in cauza se asteptau in continuare la 'traforaj' sau la mai vechiul stil Negura Bunget, s-ar putea sa aiba o surpriza.

Cam asta ar fi de spus dupa o prima auditie a discului, un album ce dupa parerea mea deja marcheaza un nou inceput in istoria trupei. Imbucurator este faptul ca spiritul si conceptul a ramas acelasi. Totusi, unii il vor considera o evolutie in timp ce altii il vor vedea ca pe un pas inapoi. Totusi dupa cum istoria ne arata, cele mai controversate albume sunt si cele mai bune.

As dori sa punctez faptul ca am optat pentru punctarea schimbarilor suferite odata cu acest album asa ca sa-mi fie cu iertare daca nu am analizat partile 'muzicii dure' insa acel lucru il va face fiecare, dupa propiul gust. Poate ca dupa auditia acestuia, fiecare va intelege mai mult sau mai putin randurile scrise mai sus.


Inca un lucru referitor la auditia speciala. Foarte bine pusa la punct de Negura Bunget, invitati de marca din Europa dar si presa de specialitate romaneasca, fiecare primiti cu caldura in cadrul unui eveniment bine pus la punct.