11 mai 2011

Ascensiune pe Drocea

Primavara se tesea agale peste Saptamana Patimilor, lasand in urma sa o iarna mai lunga ca de obicei si mai friguroasa decat imi place. Iar eu cu o dorinta de aerisire si desfatare montana si inarmat cu increderea specifica iubitorilor de natura m-am catadicsit sa cuceresc Drocea.

Asa ca iata-ma in trenul personal Arad-Brad, la 5 si ceva dimineata, rememorand de unul singur, pe ritmurile lekeoftearsiene, placerea de a calatori cu trenul. Chiar daca arata mai mult decat infect, sageata bradului, ma purcede agale prin Campia Crisurilor, developand prin fata ochilor mei negura nopti si preschimband a ei rutina intr-o dimineata promitatoare dupa rasaritul cu care m-a dezmierdat.



Asa ca iata-ma intrand pe valea Crisului Alb si dupa ce am trecut de Ineu si Sebis ma vad nevoit sa las in urma boemia trenului si sa cobor in Bontesti, locul unde am facut jonctiunea cu Crisul Alb, raul pe care-l voi preschimba in fata camerei mai tarziu pt Mures, si locul de unde imi incep traseul spre Drocea si-l voi finaliza pe malul Muresului la Capruta.


Bontestiul ma intampina cu moliciunea unei dimineti prea linistite pt a te trezi din amorteala nopti dar si cu racoarea dulce din preajma muntilor. Strabat cu repeziciune satul si ma vad pe drumul spre Mustesti locul de unde voi incepe ascensiunea.


Dar iata-ma ajuns din urma de o batrana Dacie si soferul sau ospitalier care insista sa ma transporte spre Mustesti, contrariat fiind totodata de motivul pt care vreau sa ajung in Slatina de Mures peste vf Drocea si nu pe drumeagul normal, pe care-l folosesc localnicii...
In cele din urma, ajuns fiind in Mustesti, si dupa consultarea cu un localnic mai in varsta, aflu ca de fapt nu exista nici un marcaj spre Drocea, iar singurul marcaj il voi gasi abia pe coama muntelui, vorba fiind de marcajul de creasta a Zarandului cel cu banda rosie pe care-l stiam din incursiunile trecute.
Asa ca bazandu-ma pe harta ce-o aveam, pe simtul orientarii si pe frumusetea de zi care mi se oferea la dispozitie, am inaintat pe drumul forestier ce serpuia afara din Mustesti spre SV directia Muntii Zarandului.






Dupa 5,6 km printre pomi infloriti, inverziti si flori viu colorate m-am trezit la capatul drumului.


De aici am continuat sau mai bine spus am inceput sa urc in adevaratul sens, pe albia unui parau ce parea suparat pe munca lui sisifica. Ideea e ca aici am intalnit aceleasi probleme ca si la urcarea Highisului adica dificultatea de a te deplasa, asta datorita imposibilitatii de a trece de arborii cazuti, lucru ce m-a obligat sa trec de pe un versnt pe altul al vai intrebuintandu-ma in mod serios de toate membrele avute la dispozitie.


Cert e ca dupa vreo ora si mai bine de jumate m-am regasit pe creasta loc de unde a fost o joaca sa ajung pe Drocea.





Dupa o pauza binemeritata la umbra Drocei acompaniata de bucate si udata cu apa

am purces la coborare spre Slatina de Mures iar apoi trecand prin Grosii Noi (unde m-am alimentat cu un Ciucas)si Dumbravita am ajuns in cele din urma pe Valea Muresului la Capruta.








Cert e ca pe Drocea se ajunge mai usor decat pe Highis, iar lipsa marcajelor nu trebuie sa va derute pt ca tot timpul ve-ti gasi dupa ce sa va orientati iar Drocea chiar merita urcata si doar prin simplul fapt ca e altitudinea maxima a Muntilor Zarandului culminand in 836m.

2 comentarii:

  1. Veronica Filip11 mai 2011, 08:32

    Felicitari, Daniel! Ma bucur sa te regasesc aici si te felicit pentru pasiunea cu care povestesti si pentru imaginile postate! Se vede ca esti un impatimit al naturii!

    RăspundețiȘtergere
  2. Merita vazuta zona, am trecut si noi pe acolo...pentru unii dintre noi Slatina de Mures are ceva special.
    Val - Cc.

    RăspundețiȘtergere