05 mai 2011

Muzica noastra cea de toate zilele...

Au trecut patru luni de la inceputul lui 2011 iar pe scena metalica, cum era de asteptat, au aparut cateva albume de exceptie. Astazi am sa ma opresc la trei dintre ele. Trei albume care stau pe repeat in player de cand le-am achizitionat, trei albume care cu siguranta vor acapara primele pozitii ale topurilor pe anul in curs. Hai sa nu ne mai lungim cu introducerea si sa intram direct in context...

SEPTIC FLESH "THE GREAT MASS"

Inca de la infiintare (1990) formatia greceasca Septic Flesh a reusit sa atraga atentia datorita albumelor sale cu mult peste nivelul altor trupe din acel moment. Death metal-ul atmosferic de calitate al acestui super band reusea intotdeauna sa vina cu ceva fresh pe piata iar subiectele din mitologie, ocultism, fantasy erau intotdeauna adevarate idei de dezbatere pentru impatimitii genului. Marea schimbare vine insa odata cu albumul din 2008 “Communion” si intreaga asistenta ramane pur si simplu uimita de ce au reusit in acel moment Septic Flesh. Insa in 2011 fanii primesc o portie extra dubla de sound si mai bine pus la punct, cu o si mai mare forta, tehnica la un nivel supradimensional si o atmosfera de zona SciFi death metal. Intradevar ” The Great Mass “ (2011) a atins maximul, tavanul cerului, strafundul pamantului, fiind din toate punctele de vedere un veritabil album si un deschizator de drumuri pentru ce va insemna acest stil in urmatorii 5 ani. Salbatic, agresiv, atmosferic si extraspatial pana in cele mai rare si inimaginabile celule ale imaginatiei noastre, albumul reuseste sa tina in balans sound-ul extrem cu cel symphonic. Si cum muzica metal se schimba de la an la an si capata alte mii de valente dintre cele mai inedite, iata ca din acest moment vorbim de un nou sound: extraspatial death metal. Atmosfera intregului album poarta sintagma unei legaturi om-cosmos-extrafiinte superioare, cu povesti dintre cele mai stranii despre aparitia vietii pe pamant, rupte din analele mitologiilor, extrase din versetele magice ori oculte. Sound-ul patrunde ascultatorul din prima, compact, stabil, tehnic, masiv, grandios, albumul este o adevarata capodopera.
Uneori ritmurile ating brutal industrial-ul, alteori tribalismul martian, insa totul intr-un balans perfect inundat de opera, classic, coruri spatiale si symphonic extradimensional. In preferintele personale pe 2011, pana in acest moment, ” The Great Mass ” este albumul pe care il fixez automat pe pozitia cu nr.1; este atat de bine structurat, atat de complex, fascinant si fresh incat nu ma asteptam la o asemenea opera. Inimaginabil, elegant si morbid. Si ca o cireasa pe tort va mai spun ca albumul a fost realizat cu ajutorul Prague Filharmonic Orchestra. http://www.youtube.com/watch?v=cjleMXwySwY

SAMAEL "LUX MUNDI"

In mod clar una dintre cele mai mari trupe elvetiene, Samael, a fost întotdeauna una dintre acele formatii care a făcut lucrurile în stilul propriu, pentru mai bine sau pentru rău, fara menajamente si fara influente. Fie că este vorba de versiunea metal negru sau electronic-industrial, muzica lui Samael a fost întotdeauna de pus in rama. Miliţia elveţian nu se rezuma într-un singur gen si amestecul muzical este servit intotdeauna bine.
Natural, metalistii traditionali tind să favorizeze in special albumele din prima perioada Samael, dar trupa, încet ,a evoluat într-o bandă mai potrivită pentru fani Rammstein sau The Kovenant,nu este nevoie decat să ne uitam nu mai mult decat la Reign of Light. Si cand se parea ca Samael si-a indreptat fagasul muzical spre un sound incontestabil mai light, mai electronic,lasand in urma brandul de hellraising, a venit 2009 si au dezlantuit briliantul Above,mai negru, mai intens, celebrand intoarcerea la radacini, la vechi...
Cu acestea spuse ne indreptam spre urmatorul album, pe care-l asteptam cu deosebit interes. Va fi black metal, industrial sau o combinaţie a celor două, sau cu totul altceva sunt întrebările frecvente din mintea noastra care, atunci când ne apropiem de lansarea albumului, ne acapareaza.

Ascultand Lux Mundi, el, a venit misterios, asa cum ar trebui sa fie albumele Samael. Al zecelea full-lenght vine mai degraba ca un set de best-off collection si acest lucru se datoreza modului in care formatia a reusit sa adune numai piese una si una. Fiecare cantec este inmuiat in blackmetal si lustruit cum nu se poate mai bine in viteza si acuratete, pur si simplu te loveste ca o furtuna. Lux Mundi este in mod egal suma trecutului, fiind un ghid ce te trece prin toate realizarile trecute.
Are black, este sport,are goth dar si industrial, toate tesute impreuna si nimic nu da pe dinafara, totul e la locul lui si fiecare cantec face tranzitia spre celalat chiar daca pasajele aduc in prim plan noaptea si ziua.Chitarele sunt curate cand acestea stau in fata iar drummingul este rasunator pe intreg albumul.Lux Mundi se bazează foarte mult pe clape, deseori, în întreaga înregistrare ca element de asalt sonic, insa se face si apel la elementele traditionale.Uneori e dificil sa auzi chitarele prin clape, dar acest lucru nu scade prestigiul albumului, poate chiar ii da un aer aparte.
În final, Lux Mundi este un comunicat demn şi sunetul place cel mai mult atunci când se compară cu Solar Soul.E greu de spus daca e cel mai bun album Samael dar cred cu tarie ca e succesorul demn al lui Above.Chiar daca nu poseda aceleasi caracteristici musculare ca Above, cu siguranta este un pas inainte si de aceea cred ca merita locul doi in acest inceput de an.
http://www.youtube.com/watch?v=0EFQqhuoqPc

LAKE OF TEARS "ILLWIL"

Imi cam lipseau Lake of Tears: 4 ani de la ultimul album (Moons and Mushrooms), 3 ani de la ultimul concert (Satu Mare). Din fericire anul asta le aduce pe amandoua, pentru ca LoT au scos acum cateva zile un album nou, Illwill, iar pe 25 iunie ii vedem si la Bucuresti, in Arenele Romane. Dar... ce s-a intamplat cu Lake of Tears? Prima piesa, Floating in Darkness, incepe tare. Tare repede, cum nu prea mai auzi piese LoT. Nu esti lasat sa te dumiresti ce s-a intamplat, pentru ca a doua piesa, Illwill, intra cu sunetul specific "laketearsian" al chitarii, cu o discreta si fugitiva aparitie a clapelor, dar cu o voce aspra care canta "my life will always be black / Dead race, a bitter place, cold, / Black, fucked". Si tot albumul te tine intr-una "clasica", una "altfel", cele din urma fiind neasteptat de speed, de trash, de hard, de rock si destul de putin doom & gothic metal "clasic", adica in stilul lor obisnuit. Stil care mie personal imi placea si deocamdata nu reusesc sa apreciez prea mult inspiratia noua, cel putin in varianta de studio, pentru ca neindoielnic albumul Illwill e material bun de ascultat live. Dupa un The Hating speed si-un U.N.S.A.N.E. heavy, House of The Setting Sun ne demonstreaza ca LoT sunt inca acolo si nu i-a asimilat total vantul schimbarii, pentru ca piesa suna ca scoasa de pe albumele primilor ani 2000. Pe aceeasi directie e si urmatoarea piesa, Behind The Green Door, pe care fanii stilului "vechi" le vor aprecia cel mai mult de pe acest album, fiind printre cele mai melodice, in care revine si vocea cunoscuta a lui Daniel (care pe celelalte piese se schimba considerabil). Parasites iarasi schimba foaia, pentru ca suna a Motorhead. De parca LoT au vrut sa faca un album in care sa isi demonstreze abilitatile de a aborda la fiecare piesa un alt gen, un alt stil.

Si, cu toate ca la prima ascultare pot lasa impresia ca si-au pus haina altcuiva, la a doua, a treia auditie iti dai seama ca le sta destul de bine. Vezi spre exemplu piesele Out of Control (bun titlul, in context) si Taste of Hell sau Midnight Madness, fiecare altfel, cu growl-uri, cu chitara speed, cu cate un scurt intermezzo de chitara curata, cu tobele omniprezente in spate si chiar si cu accente black. Si iata cum numele albumului devine mai putin misterios - "ill will" inseamna o dispozitie neprietenoasa sau chiar ostilitate, destul de evidente nu doar in muzica, ci si in textele pieselor, de la inceput, "regeneration of so much frustration, wanna kill tonight", pana la sfarsit, "darkness my old friend we're closer / to the end". Per total Illwill este un album neobisnuit LoT, care nu denota o schimbare de stil, asa cum au facut-o pana acum discret mai toate albumele lor, ci este o schimbare (probabil temporara) de gen, ca un exercitiu de metal, un fel de "cum ar suna Lake of Tears daca ar canta trash / black / speed?". Demonstrativ suna bine, dar speram ca e totusi doar o faza. Locul trei in inceputul de an. http://www.youtube.com/watch?v=92r4IRMhME8&feature=related

...si urmeaza sa apara noile Amorphis, Hammerfall, In Flames si Tyr.
Pana atunci ne vedem maine seara in Nerv la Metal Attack Fest cu GOTHIC,SPIRITUAL RAVISHMENT,INDEFIANCE,STELLAR SOUL si CROSSHAIR.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu