22 mai 2011

Romania like a dream - Izbucul Tauz


Izbucul Tauz face parte din rezervatie naturala a Parcului Natural Apuseni. Prin izbucul Tauzului ies la suprafata apele pierdute in cele doua Coibe de la Casa de Piatra. El are o adancime de -87 de metri, fiind considerata cea mai adanca cavitate inundata explorata din Romania.

Langa peretele de stanca de la Piatra Tauzului ‘izvoraste’ un adevarat rau, care dupa circa 100 de metri se uneste cu Valea Garda Seaca. Apa din Izbucul Tauzului este intodeauna limpede, chiar si dupa zile ploioase, si mult mai rece decat apa din Valea Garda Seaca.

Un episod din Ultimate Survival cu Bear Grylls, a fost realizat si in aceste locuri. Traseul pornind de la Groapa Ruginoasa, a continuat prin Lumea Pierduta si Cetatile Ponotului si s-a incheiat la Izbucul Tauz.

Drumul pana la izbuc e relativ usor si se poate parcurge chiar si cu masina dar recomandat ar fi de facut la pas, pt frumusetea zonei. De pe Drumul National ce strabate localitatile Vartop-Arieseni-Garda-Albac-Campeni, din dreptul localitatii Garda se ramifica un drum forestier la stanga.

Urmand acest drum care serpuieste in amonte pe Garda Seaca, vei ajunge in cele din urma si la indicatirul ce-ti v-a arata ca mai ai 300m pana la izbuc. Important e sa nu ratezi indiciul.Dupa ce parasiti drumul forestier se coboara pe o poteca prin padure si se va ajunge la un rau ce provine chiar de la Izbuc,de aici trebuie traversat pe partea opusa.

Se poate trece prin albia paraului sau peste copacii cazuti daca mai sunt.La baza unui perete stâncos ce se îndreaptă aproape vertical către cer, apa care a intrat circa 2.5 km mai la deal prin imensul portal al peşterii Coiba Mare iese in sfarşit la lumină, prin Izbucul Tauz.Primul lucru care l-am remarcat cand am ajuns la Izbuc a fost linistea, simti pur si simplu ca esti intr-o alta lume, una aspatiala si atemporala.





Ideea e ca dupa ce v-ati relaxat la Izbuc puteti continua drumul spre Casa de Piatra si dece nu mai departe spre Padis si minunatiile Apusenilor. Oricum pana in Casa de Piatra mai sunt ceva mai bine de 2 Km si asta e nimic pe langa minunatiile ce vi le ofera (Coiba Mare, Coiba Mica, Ghetarul de la Vartop, Pestera Gardisoara sau Huda Orbului) precum si posibilitatea de a campa sau de a te caza intr-un salas din inima muntelui intr-un catun uitat de vreme si nascut din poveste.

Primele tentative de depăşire a izbucului şi pătrunderea în acest mare sistem de peşteri, din care mai fac parte şi peşterile Coiba Mare şi Coiba Mică, au fost făcute in 1982, când scufundatorul maghiar Czako Laszlo, sprijinit de Liviu Vălenaş şi Halasi Gábor, reuşeşte să treacă de primul sifon, ajunge intr-un clopot de aer şi parcurge şi al doilea sifon până la adâncimea de 47 m. Reuşeşte să mai vadă continuarea până la cota de -55 m. Peştera atinge o lungime scufundata de 105m.
Următoarele tentative aparţin unui grup de scufundători cehi, care ating prin Lubomir Benysek adâncimea de 70m, după ce au avut de-a face cu mici îngustări ale galeriei în zona dintre cotele -60 si -70m. Aceasta se întâmpla în anul 1988.
În anul 1993, Jean-Jaques Bolanz vizitează România, şi se scufundă şi la Tăuz până la adâncimea de 32 m.
Cercetările sunt reluate mulţi ani mai târziu, cand polonezii conduşi de Wiktor Bolek preiau iniţiativa cu sprijinul A.S. Sfinx Gârda.
La începutul anului 2001, când înca iarna era în toi, au loc primele incursiuni ale polonezilor, soldate cu un record naţional de adâncime, 79.4m atinşi de Bolek. Acesta revine în luna August a aceluiaşi an şi reuşeste să-şi depăşeasca recordul anterior, înaintând până la adâncimea de 85 m, aflată la 250 m de la intrare. Şi peştera continuă. La această adâncime însă se schimba şi morfologia, galeria lărgindu-se, iar tavanul nu se mai vede…
În luna Octombrie 2002 grupul revine, fără Bolek. În condiţii asupra cărora înca se mai pot face speculaţii, Rafał Garsk, un “veteran” al Tăuzului şi conducător al expediţiei, îşi pierde viaţa şi este recuperat câteva zile mai târziu de la adâncimea de 78 m.

În aceste condiţii explorările sunt momentan întrerupte.
Eforturile sunt reluate în August 2003, cand echipa lui Bolek nu reuşeşte sa depăşească zona deja cunoscută a peşterii.
Anul 2004 aduce o altă veste teribilă: Wiktor Bolek, liderul scafandrilor speologi din Polonia, suferă un accident fatal de scufundare. La data de 1 Mai, în timpul unei scufundări de antrenament cu rebreather în Germania, care pregătea revenirea la Tăuz, acesta încetează din viaţă după ce revine cu succes dintr-o scufundare la -70 m şi aştepta pe palierul de decompresie de la -6 m. Cauzele decesului n-au fost elucidate.
Cu toate acestea, polonezii nu cedează. În toamna lui 2004 un alt cunoscător al locului, Włodzmierz Symanowski depăşeşte vechiul terminus, şi străbate sala de la -85m, care se înalţă vertiginos. Reuşeşte să urce în hornul scufundat, cu un diametru de 20m, până la circa -50 m.
În Ianuarie 2005 Symanovski revine şi reuşeşte sa urce pana la adăncimea de -30m. Depăşirea sifonului pare sa fie aproape. Dar atât de departe…

Izbucul Tăuz este în prezent, cu o lungime totală de 424 m şi adâncimea maximă de 85 m, cel mai adânc sifon cunoscut din România.
Izbucul Tauz este doar o parte din Romania.....

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu