18 iulie 2011

Romania like a dream - Pe acoperisul Olteniei

De ceva vreme mi s-a intiparit in minte sa plec in Parang si sa urc pe vf. Parangul Mare. Motivul e simplu, vreau sa-mi ating un tel personal si sa ajung pe primele 10 inaltimi din Romania. Dupa ce am fost pe Omu in doua randuri, am reusit intr-un final sa ajung pe inca un varf din top ten. Cam putin,recunosc, dar iau masuri.
Plec din Arad undeva putin dupa miez de noapte si la capatul unei calatori destul de agreabile ajung dimineata in Petrosani. Vremea numai buna pentru planul meu. Imi iau rapid doza de Cola la o terasa de colt stradal, apoi un microbuz si iata-ma ajuns la batranul telescaun de la poalele Parangului. Dupa vreo 25 de minute sunt sus in Poiana Nedeii.
Din zona cabanelor si casutelor de vacanta grupate in preajma releului, reper sigur pe orice vreme, urmand marcajul banda rosie si un drum destul de solicitant, ma trezesc in scurt timp pe Vf. Badea 1850m.
Ma delectez cu privelistea, sub atentia Parangului Mic ce-l am in fata si ma cam infior cand vad, piramidal si aspru, Vf. Carja, probabil cel mai reprezentativ pisc al Parangului, care ma asteapta nepasator parca, invesmantat intr-o negura apoteotica.
De aici, incurajat de traseul domol, pe curba de nivel a Parangului Mic trec ca prin farmec prin pasunea alpina,
ocolind larg pe la izvoarele Paraului Scarita apoi ceva mai tarziu pe langa Paraul Izvor marcat de ravene adanci si dupa ceva mai bine de 30 de minute de admirat Valea abrupta a Izvorului ajung la altitudinea de 2050 m, in preajma unei ingramadiri de lespezi, ce inchipuie un mic adapost,pe culmea principala a masivului ce coboara din Parangul Mic si se continua spre Varful Carja.
Ma asteapta o zona cu jnepenis apoi ma intampina pante repezi, brazdate de hornuri care parca vor sa ma obisnuiasca cu traseul de creasta.
Dupa o portiune cu roci dezagregate poposesc pe saua inierbata a Iezerului unde intalnesc o poteca ce indruma spre Lacul Mija.
Ma bucur de minunatia ce o am inspre salbatica Vale a Mijei, apoi imi continui traseul urcand pantele Vf. Scurtu 2230m. Dupa o scurta abordare ascensionala si intetita pe final, in cale imi apare un sector de creasta ingusta si ajung in Saua Caprelor, dincolo de care se inalta Carja.
Stancariile se inmultesc, din sa, de acolo de unde am intalnit si un mic refugiu construit din lespezi,
si incep un urcus sustinut pe o poteca in serpentine care ma stoarce de energie si moral.
Surprinzator de neted la partea superioara inierbat si domol, Carja(2405m) ma rasplateste cu o imagine care-mi taie respiratia mai ceva ca poteca ce am lasat-o in urma si-mi asterne la picioare caldari glaciare salbatice separate de creste stancoase si sunt multumit, chiar daca negura ce imi da tarcoale tot mai des nu ma lasa sa vad pana-n Sureanu ori Retezat.
Cobor in Saua Stoienita, iar pe traseul de acum inierbat incep sa apara palcuri de grohotis ce curg spre obarsiile vailor din dreapta mea. Spre stanga, prin mici ferestre admir hauri ramase in urma eroziunii glaciare si hornuri ametitoare ce coboara spre nord.
Depasesc Vf Stoienita 2421m, apoi trec prin Saua Gemanarii pe o ingramadire de lespezi, scap nemuscat de cainii unor ciobani nepasatori, si ajung pe Gemanarea 2437m avand la picioare o depresiune nivala ce adaposteste zapada pana in mijlocul verii.
De aici pot urmarii cu privirea cum in stanga se desprinde o creasta stancoasa, Muchia Sliveiului ce separa Caldarea Sliveiului de cea a Gemanarii.
Pe cand prima e acoperita cu jnepeni si adaposteste lacuri glaciare(Carja,Slivei,Mic,Verde),
cea de-a doua iasa in evidenta prin salbaticie si ariditate, fiind plina de lespezi de piatra prabusite din peretii stancosi. Si aceasta are un lac glaciar, Zanoaga Stanii.In cealalta parte, o poteca coboara pe Piciorul Tecanului spre defileul adanc al Jiului.
Acompaniat de fastuosul decor al Caldarii Gemanarii cu pereti inalti, surplombati, scrijeliti de hornuri adanci separate de muchii ascutite, cu relief ruiniform si tivite cu blocuri imense de roca aflate in echilibru instabil, ajung in Saua inalta a Tecanului deasupra careia troneaza Vf Parangul Mare.
Dupa inca o urcare de 30 de minute si patru ore de mers ajung pe acoperisul Olteniei, pe Parangul Mre la 2519m si domin alaturi de El toata insiruirea de piscuri dintre Carja si Setea Mare.
Din varf interiorul muntilor imi apar in toata splendoarea lor chiar daca doar pt 10 minute, caci apoi Parangul se lasa invaluit in ceata. O ceata de care ma voi desparti abia cand ajung in Poiana Nedeii.
Imi petrec cam 40 de minute pe varf timp in care beau si o bere cu doi turisti cehi, care nu inteleg de ce exista gunoaie pe munti, pt ei natura si lipsa de respect nu sunt compatibile. Ma supara faptul ca exista intr-adevar oameni ce nu pretuiesc minunatiile naturii, iar apoi vorbim despre politica si cadem la invoiala ca politicienii sunt la fel peste tot indiferent ca sunt din Praga sau Bucuresti.
Dupa o sesiune foto ma intorc pe acelasi drum si in trei ore sunt in Poiana Nedeii apoi in mai putin de o ora ajung in Petrosani, coborand pe sub linia telescaunului.
A fost greu,frumos si de poveste. Parangul ne asteapta cu minunatiile lui indiferent de ce gandim, iubim sau ne dorim. Ne cere doar sa-l ocrotim si cred ca asta ne e in putinta tuturor.

15 iulie 2011

Am cucerit Parangul Mare

Ieri 14 iulie 2011 la ora 13.50 am ajuns la 2519 m altitudine pe Vf. Parangul Mare, cel mai inalt pisc al Muntilor Parang si al patrulea din Romania.Mai jos aveti cateva poze de pe varf. Cu descrierea turei voi reveni zilele viitoare....
Cu mentiunea ca doza de bere a fost aruncata la un cos de gunoi in Petrosani.

13 iulie 2011

Romania like a dream - Castelul Corvinestilor

Daca Branul sau Pelesul sunt niste destinatii arhicunoscute atat turistilor romani cat si celor din strainatate putini dintre noi stiu ca in Hunedoara se afla unul dintre cele mai importante monumente de arta feudala in stil gotic, din Europa. Este vorba despre Castelul Huniazilor, cunoscut si sub denumirea de Castelul Corvinestilor, monument construit in secolul XV pe amplasamentul unui vechi castru roman. Castelul a servit in special ca resedinta nobiliara.
Numele castelului apare mentionat pentru prima data in istorie in 1443 in documente privitoare la confirmari de privilegii, linii de mostenire a cetatii, donatii etc.
Conform atestarilor istorice intemeietorul cetatii este Voicu, tatal lui Ioan de Hunedoara (Johannes de Hunyad). Inainte ca Voicu sa demareze extinderea ei, aici era o fortificatie militara. Dupa ce acesta a fost numit Guvernator al Ungariei, castelul a fost transformat in resedinta. Lucrarile de constructie continua si dupa moartea lui, sub supravegherea sotiei sale Elisabeta Szilagyi si a lui Matei Corvin - fiul sau, devenit ulterior rege al Ungariei. Momentul marcheaza de fapt desfiintarea garnizoanei si transformarea completa a castelului in resedinta.
Dupa ce Matei Corvin doneaza castelul lui Ioan Corvin, la Hunedoara se succed mai multi proprietari pentru scurte perioade de timp. Unul din posesorii ce au si intervenit asupra constructiei (1618-1623) a fost si principele Gabriel Bethlen, cel care a avut initiativa construirii a inca doua etaje pe latura de sud si a unuia pe latura de nord.
Castelul Huniazilor a suferit de-a lungul timpului mai multe incendii, fiind restaurat in 1870-1880, 1965-1970 si 1993-1995.
In jurul existentei castelului s-au urzit nenumarate legende insa dintre acestea vom aminti numai doua.
Se spune ca prezenta corbului (cu un inel in cioc) pe blazonul familiei Corvinilor este legata de o intamplare traita de Ioan de Hunedoara. Acesta primise de la tatal sau natural - Sigismund de Luxemburg – un inel de aur. Aflat intr-o calatorie, inelul i-a fost smuls de un corb. Pasarea a zburat cu obiectul in cioc insa Ioan ar fi reusit sa-l doboare si sa-si recupereze bijuteria.
Este cunoscuta si o alta legenda, legata de fantana din curtea castelului. Conform acesteia Ioan Corvin ar fi obligat trei prizonieri turci sa sape un put in curtea cetatii, promitandu-le in schimb eliberarea din robie. In 15 ani robii sapa pana la o adancime de 28 de metri si dau de apa. Intre timp cel ce le facuse promisiunea eliberarii murise iar sotia sa hotara ca turcii sa fie executati si nu eliberati. Avand dreptul la o ultima solicitare, turcilor li s-a permis ca inainte de executie sa inscriptioneze pe fantana cateva cuvinte in limba lor. Legenda spune ca acestia ar fi scris apa ai, inima n-ai, insa conform unei descifrari recente inscriptia spune de fapt Cel ce-a scris-o este Hassan, prizonier la ghiauri in cetatea de langa biserica.
In prima etapa Ioan de Hunedoara a dispus construirea a doua curtine in jurul vechii cetati, materialul folosit fiind calcarul dolomitic. Zidurile respective erau strajuite de turnuri circulare (Turnul Capistrano, Turnul Pustiu, Turnul Tobosarilor, Turnul Buzdugan) si rectangulare, primele dintre acestea reprezentand o noutate pentru arhitectura militara a Transilvaniei secolului XV. Turnul Capistrano are ceva remarcabil: cuprinde singurul semineu gotic din cadrul acestui castel. Turnurile rectangulare erau construite ca puncte de aparare. Accesul in castel se facea prin intermediul unor poduri mobile.
Ulterior se construieste capela, pozitionata pe latura de rasarit a cetatii. Palatul cuprinde Sala Cavalerilor, Sala Dietei si o scara in forma de spirala. Cele doua mari incaperi sunt realizate in plan dreptunghiular, fiind impartite in doua sali cu cinci piloni octogonali realizati din marmura si avand nervuri in cruce si console decorative, cu chei de bolta in stil gotic tarziu.
O constructie deosebita este si turnul Nje Boisia, ce cuprinde 5 niveluri, fiind prevazut cu deschideri pentru arme de foc. Comunicarea cu palatul se realizeaza prin intermediul unei galerii suspendate avand o lungime de peste 33 m. Dupa 1458 se construieste o noua aripa (Matia) ce are in componenta logii pictate cu scene cu subiect laic.
In secolul XVII Gabriel Bethlen construieste pe latura de rasarit Palatul Mare, avand doua niveluri ce cuprind dormitoare si o sufragerie. In aceeasi perioda se construiesc Turnul Alb (cu 3 niveluri), Terasa de Artilerie (o rampa speciala pentru amplasarea armelor grele de foc) si curtea exterioara (curtea husarilor).
Restaurat, extins si modificat de atatea ori Castelul Huniazilor este un exemplu autentic de arta medievala. In prezent, datorita conservarii atat de reusite a elementelor arhitecturale zeci de mii de turisti viziteaza aceasta adevarata emblema a Hunedoarei si a Transilvaniei.
Castelul Corvinestilor e doar o parte din Romania.....