18 iulie 2011

Romania like a dream - Pe acoperisul Olteniei

De ceva vreme mi s-a intiparit in minte sa plec in Parang si sa urc pe vf. Parangul Mare. Motivul e simplu, vreau sa-mi ating un tel personal si sa ajung pe primele 10 inaltimi din Romania. Dupa ce am fost pe Omu in doua randuri, am reusit intr-un final sa ajung pe inca un varf din top ten. Cam putin,recunosc, dar iau masuri.
Plec din Arad undeva putin dupa miez de noapte si la capatul unei calatori destul de agreabile ajung dimineata in Petrosani. Vremea numai buna pentru planul meu. Imi iau rapid doza de Cola la o terasa de colt stradal, apoi un microbuz si iata-ma ajuns la batranul telescaun de la poalele Parangului. Dupa vreo 25 de minute sunt sus in Poiana Nedeii.
Din zona cabanelor si casutelor de vacanta grupate in preajma releului, reper sigur pe orice vreme, urmand marcajul banda rosie si un drum destul de solicitant, ma trezesc in scurt timp pe Vf. Badea 1850m.
Ma delectez cu privelistea, sub atentia Parangului Mic ce-l am in fata si ma cam infior cand vad, piramidal si aspru, Vf. Carja, probabil cel mai reprezentativ pisc al Parangului, care ma asteapta nepasator parca, invesmantat intr-o negura apoteotica.
De aici, incurajat de traseul domol, pe curba de nivel a Parangului Mic trec ca prin farmec prin pasunea alpina,
ocolind larg pe la izvoarele Paraului Scarita apoi ceva mai tarziu pe langa Paraul Izvor marcat de ravene adanci si dupa ceva mai bine de 30 de minute de admirat Valea abrupta a Izvorului ajung la altitudinea de 2050 m, in preajma unei ingramadiri de lespezi, ce inchipuie un mic adapost,pe culmea principala a masivului ce coboara din Parangul Mic si se continua spre Varful Carja.
Ma asteapta o zona cu jnepenis apoi ma intampina pante repezi, brazdate de hornuri care parca vor sa ma obisnuiasca cu traseul de creasta.
Dupa o portiune cu roci dezagregate poposesc pe saua inierbata a Iezerului unde intalnesc o poteca ce indruma spre Lacul Mija.
Ma bucur de minunatia ce o am inspre salbatica Vale a Mijei, apoi imi continui traseul urcand pantele Vf. Scurtu 2230m. Dupa o scurta abordare ascensionala si intetita pe final, in cale imi apare un sector de creasta ingusta si ajung in Saua Caprelor, dincolo de care se inalta Carja.
Stancariile se inmultesc, din sa, de acolo de unde am intalnit si un mic refugiu construit din lespezi,
si incep un urcus sustinut pe o poteca in serpentine care ma stoarce de energie si moral.
Surprinzator de neted la partea superioara inierbat si domol, Carja(2405m) ma rasplateste cu o imagine care-mi taie respiratia mai ceva ca poteca ce am lasat-o in urma si-mi asterne la picioare caldari glaciare salbatice separate de creste stancoase si sunt multumit, chiar daca negura ce imi da tarcoale tot mai des nu ma lasa sa vad pana-n Sureanu ori Retezat.
Cobor in Saua Stoienita, iar pe traseul de acum inierbat incep sa apara palcuri de grohotis ce curg spre obarsiile vailor din dreapta mea. Spre stanga, prin mici ferestre admir hauri ramase in urma eroziunii glaciare si hornuri ametitoare ce coboara spre nord.
Depasesc Vf Stoienita 2421m, apoi trec prin Saua Gemanarii pe o ingramadire de lespezi, scap nemuscat de cainii unor ciobani nepasatori, si ajung pe Gemanarea 2437m avand la picioare o depresiune nivala ce adaposteste zapada pana in mijlocul verii.
De aici pot urmarii cu privirea cum in stanga se desprinde o creasta stancoasa, Muchia Sliveiului ce separa Caldarea Sliveiului de cea a Gemanarii.
Pe cand prima e acoperita cu jnepeni si adaposteste lacuri glaciare(Carja,Slivei,Mic,Verde),
cea de-a doua iasa in evidenta prin salbaticie si ariditate, fiind plina de lespezi de piatra prabusite din peretii stancosi. Si aceasta are un lac glaciar, Zanoaga Stanii.In cealalta parte, o poteca coboara pe Piciorul Tecanului spre defileul adanc al Jiului.
Acompaniat de fastuosul decor al Caldarii Gemanarii cu pereti inalti, surplombati, scrijeliti de hornuri adanci separate de muchii ascutite, cu relief ruiniform si tivite cu blocuri imense de roca aflate in echilibru instabil, ajung in Saua inalta a Tecanului deasupra careia troneaza Vf Parangul Mare.
Dupa inca o urcare de 30 de minute si patru ore de mers ajung pe acoperisul Olteniei, pe Parangul Mre la 2519m si domin alaturi de El toata insiruirea de piscuri dintre Carja si Setea Mare.
Din varf interiorul muntilor imi apar in toata splendoarea lor chiar daca doar pt 10 minute, caci apoi Parangul se lasa invaluit in ceata. O ceata de care ma voi desparti abia cand ajung in Poiana Nedeii.
Imi petrec cam 40 de minute pe varf timp in care beau si o bere cu doi turisti cehi, care nu inteleg de ce exista gunoaie pe munti, pt ei natura si lipsa de respect nu sunt compatibile. Ma supara faptul ca exista intr-adevar oameni ce nu pretuiesc minunatiile naturii, iar apoi vorbim despre politica si cadem la invoiala ca politicienii sunt la fel peste tot indiferent ca sunt din Praga sau Bucuresti.
Dupa o sesiune foto ma intorc pe acelasi drum si in trei ore sunt in Poiana Nedeii apoi in mai putin de o ora ajung in Petrosani, coborand pe sub linia telescaunului.
A fost greu,frumos si de poveste. Parangul ne asteapta cu minunatiile lui indiferent de ce gandim, iubim sau ne dorim. Ne cere doar sa-l ocrotim si cred ca asta ne e in putinta tuturor.

3 comentarii:

  1. Felicitari, Daniel! O relatare de poveste despre niste frumuseti accesibile tuturor si tulburator de reale si fascinante!
    Ma bucur ca te-am regasit!

    RăspundețiȘtergere
  2. poate unii ar spune ce cautam pe munte, de ce atata osteneala pentru o bucata de piatra, ce pot sa le spun e ca ceea ce simti cand ajungi acolo nu poti sa-l compari cu nimic, chiar daca esti obosit placerea te face sa uiti de tot. Sa sti ca imi pare bine ca te-am cunoscut si sper ca pe viitor sa ai parte si de celalalte varfuri din cele 10. Eu sunt Ionica, ne-am intalnit in trenul spre Arad, am coborat in Radna tu veneai din Sibiu de la concertul rock. Adresa mea de mail e ogioiu@yahoo.com keep in touch.

    RăspundețiȘtergere