23 noiembrie 2011

Romania Like a Dream - Arad

Asezat in extremitatea vestica a Romaniei, pe malul Muresului,in Campia Aradului, orasul cu acelasi nume a fost adesea comparat cu Viena, de unde si numele de Mica Viena dat de istoricul Nicolae Iorga in 1906, in timpul unei calatorii de documentare, cand a fost impresionat de atmosfera boema si de arhitectura cladirilor.
Aparut pe harta lumii in perioada medievala (1028 primul atestat istoric), Aradul descopera prosperitatea economica in sec al XIX-lea, cand revolutia industriala isi pune amprenta asupra locului sub importante influente occidentale.
Aradul a avut o istorie zbuciumata in 1551 fiind ocupat de turci pentru ca in 1599 sa fie eliberat de Mihai Viteazul. Apoi reintra pe rand sub ocupatie otomana (1616) si habsburgica (1687) iar in 1918 intra in granitele Romaniei.
Poate cea mai ravnita destinatie turistica a Aradului este Cetatea Aradului, care ocupa o peninsula ce iese in afara orasului,
unde raul Mures coteste spre sud. A fost construita din ordinul Imparatesei Maria Tereza si terminata in 1783. Din pacate, ipotetica principala atractie turistica a orasului este in prezent inchisa vizitatorilor, gazduind o baza militara.
Proiectată de Ferdinand Philipp Harsch în stil Vauban,cetatea are formă de stea cu şase colţuri, era prevăzută cu trei rânduri de cazemate subterane şi mai multe rânduri de şanţuri, care puteau fi inundate.
Lucrarea a durat 20 de ani (1763-1783) şi a fost executată de mii de deţinuţi. Poarta principală şi clădirile din interior au fost construite în stil baroc. În interiorul cetăţii exista o biserică catolică, aflata acum intr-o stare accentuata de degradare,
iar în clădirile din jur au fost găzduiţi călugării franciscani. Până în 1918 cetatea a fost una din cele mai mari închisori militare ale imperiului austro-ungar.
In fata fortaretei, pe malul Muresului se gaseste un parc, ce adaposteste pe timpul verii un strand in aer liber, ce poate fi vizitat si care poate constitui un bun punct de plecare pentru a vizita zonele din imediata vecinatate a Cetatii si de ati putea face o imagine a ei din exterior. Cu aceasta ocazie poti vedea si monumentul generalilor maghiari executati aici de catre Habsburgi dupa rebeliunea esuata din 1848.
Piata Avram Iancu este cea mai mare piata publica din Arad, numita dupa eroul national roman din sec. al XIX-lea, nascut in Muntii Apuseni, bustul acestuia din bronz poate fi admirat insa intr-o alta zona a orasului, in imediata apropiere a Tribunalului.
In schimb, Piata este dominata de catre Monumentul Eroilor, ridicat in cinstea celor care si-au varsat sangele in razboaiele pentru independenta tarii.
Pe latura nordica a pietei intalnim un grandios exemplu de neoclasicism (Teatrul Ion Slavici), completat cu loggia inalta si sase coloane corintice, construit in perioada 1872-1874, dar reconstruit aproape in intregime dupa devastatorul incendiu din 1957.
Pe platoul din fata teatrului si in imediata vecinatate a Catredalei Episcopale, se afla Monumentul Sfanta Treime ridicat la mijlocul secolului XVIII (1738-1740), ca multumire lui Dumnezeu ca a scapat Aradul de flagelul ciumei.Cu o inaltime de 12 metri, monumentul este constituit dintr-un obelisc de calcar, un piedestral in trepte si un grup statuar din bronz,
care reprezinta Sfanta Treime, iar in anul 1957 a fost demontat din ordinul comunistilor, pentru ca in 2006 sa fie restaurat si reamplasat in locul cuvenit.
Peste drum se afla Hotel Ardealul, la fel de maret ca si Teatrul, construit initial ca o sala de concerte in 1841, cu influente ale stilului baroc si un minunat balcon in stil secession.În sala mare de la etajul întai au concertat personalitati de seama ca: Franz Liszt, Johann Strauss jr., Johannes Brahms şi violoncelistul Pablo Casals
iar in timp hotelul a găzduit personalităţi marcante ale vieţii cultural-artistice, printre care Franz Jozef, George Coşbuc, I.L.Caragiale, Octavian Goga, George Enescu, Jules Massenet, Francois Copee, Ady Endre şi Arany János.
La scurta distanta spre vest se intinde strada pietonala Metianu, care inca pastreaza farmecul vietii de odinioara, iar inspre partea sa vestica ne conduce in Piata Catedralei,
piata dominata de Catedrala Oetodoxa Sf. Ioan Botezatorul cu ale ei doua turnuri gemene in stil baroc, construita in 1860, desi turnurile au fost adaugate in 1906, iar frescele din interior chiar mai tarziu (1966). In fata Catedralei se afla cea mai aglomerata piata a Aradului.
Dincolo de piata, pasii ne duc spre Parcul Reconcilierii unde "România si Ungaria au urmat modelul franco-german de reconciliere" (Megyesi Péter prim-min.ungar). Parcul Reconcilierii adaposteste cele două monumente închinate Revoluției de la 1848-1849 Statuia Libertăţii, realizată de Zala György şi Huszár Adolf, în amintirea celor 13 generali condamnati la moarte pentru crima de lezmajestate in urma înfrângerii revoluţiei din 1948-49,
si Arcul de Triumf, realizat de sculptorul Ion Bolborea, ce evoca evenimentele revolutionare ale anului 1848 in Tarile Romane.
Dincolo de reconciliere, neschimbatul Turn de Apa (25m) ramane in opinia mea cel mai frumos obiectiv turistic al Aradului. Afost construit in 1896 pt a asigura alimentarea cu apa a orasului.
Aradul avea in trecut o mare comunitate de sarbi, iar biserica acesteia o putem intalni in Piata Sarbeasca, fiind cea mai veche biserica din oras, construita in 1698 in stil rococo.
Strada cea mai frecventata din Arad este Bulevardul Revolutiei, spre care se deschid straduletele vechiului oras si care gazduieste o serie de edificii publice.
Bulevardul este o bijuterie in adevaratul sens al cuvantului, o plimbare de-a lungul lui fiind o atractie de nerefuzat.
Incepand cu coltul Strazii Unirii, ale carei case aranjate in specificul sec. al XIX-lea sunt specifice vechiului oras, se poate admira Biserica Romano Catolica (1904),
aflata peste drum, care are o copie a sculpturii Pieta a lui Michelangelo deasupra porticului. De aici se intinde o zona plina de cafenele si magazine catre Piata Primariei, care gazduieste Palatul Administrativ.
Ocupand trei laturi ale pietei, cladirea este sediul Primariei Aradului si a fost construita in 1872-1874 de catre arhitectul vienez Francisc Pekar. O cladire eclectica, ea imbina stilul baroc tarziu cu cel neorenascentist, desi elementul sau definitoriu, turnul cu ceas, este categoric medieval.
De cealalta parte a palatului se afla cele doua cladiri surori Palatul Cenad (1894)
si Palatul Finantelor (1896), candva trezorerie a orasului, actualmente sediul Universitatii Aurel Vlaicu.
De cealalta parte Palatul Neumann odinioara sediul unei fabrici detinute de cei doi frati Neumann, azi parte a universitatii.
In spatele Palatului Administrativ gasim Casa de Cultura un amestec al stilului secesion si al arhitecturii neoclasice, terminat in 1913 si sediul Filarmonicii.
Muzeul de Arheologie si Istorie se afla in vecinatate si expune colectii interesnte de arheologie, istorie si stiinte ale naturii, dar adevarata desfatare este oferita de posibilitatea de avedea interiorul sublim al cladirii.
Inapoi pe Bulevard, in Piata Martin Luther gasiti Biserica Lutherana.
A fost construita in anul 1906 in stil neogotic, iar turnil sau inalt si ascutit este cel mai inalt din oras atingand 46 de metri.
Construita in principal din caramida rosie, este cunoscuta sub numele de Biserica Rosie.
Nu trebuie uitate nici Crucea Martirilor Unirii, ridicată în anul 1936, închinată preoților martiri din perioada noiembrie 1918 - primăvara 1919, Cazinoul Arădean, construit în 1872, clădire eclectică în formă pătrată, cuprinde elemente de neoclasisic și neobaroc. Are o frumoasa grădină de vară, spațiul din fața clădirii fiind folosit în trecut ca patinoar, Vama Veche, construită în anul 1907, a folosit ca punct vamal de intrare a mărfurilor în piețele Aradului,
Podul Traian a carei construire a fost propusa de către conducerea oraşului la începutul secolului XX. În 1908 s-a acceptat un proiect al societăţii de căi ferate din Austria.
Podul a fost construit după un plan al inginerului reşiţean Robert Toth (1857-1913), structura de fier fiind realizată de către uzinele din Reşiţa, ornamentatia prezentând multe elemente de secession.
Proba de greutate şi predarea oficială conducerii municipiului a podului s-a făcut la 11 noiembrie 1910. La sfârşitul celui de al doilea război mondial podul a fost dinamitat, dar structura nu a fost grav afectată, podul fiind refăcut în câteva luni după terminarea războiului. Podul constituie o lucrare de referinţă pentru perioada în care s-a executat, iar actualmente face parte din patrimoniul arhitectural al oraşului.
De remarcat este faptul că în Europa mai există un număr redus de structuri asemănătoare, tendinţa pe plan mondial fiind aceea de a păstra cu orice preţ astfel de mărturii ale trecutului, adevărate monumente ale artei tehnice.
Nu trebuie uitata nici Casa cu Lacat construită în anul 1815 de către comerciantul vienez Iosif Winkler, apoi renovată în 1851.
Etajul a fost adăugat în timpul modernizării efectuate în 1930. În colțul clădirii, spre Strada Plevnei, există o nișă în care se afla un trunchi de copac înconjurat de o bară metalică închisă cu un lacăt. "Butucul de fier" (lemn învelit în tablă) așezat în nișă a fost făcut după modelul vienez de către sculptorul timișorean Moritz Heim; astfel de butuci se găseau în Viena, Bratislava, Buda, Oradea, Timișoara. Într-un astfel de trunchi, calfele care făceau lungi călătorii din oraș în oraș pentru a-și desăvârși cunoștințele profesionale, băteau câte un cui, imortalizându-și astfel trecerea prin acele locuri.Butucul nu se mai găsește în nișă fiind depus spre păstrare la Muzeul de Artă din Arad.
Convins fiind ca nu am reusit sa arat nici pe departe fata Aradului, sper, totusi, ca informatiile pe care vi le-am impartasit sa reprezinte suficiente motive pentru a vizita Mica Viena.

2 comentarii:

  1. Intr-adevar, Aradul este Mica Viena !

    RăspundețiȘtergere
  2. Buna ziua, as dori sa iau legatura cu dvs in legatura cu Biserica Franciscana, daca este posibil. Adresa mea de mail este anda90ned@gmail.com

    RăspundețiȘtergere