22 aprilie 2013

Sfarsit de iarna in aprilie.......la Groapa Ruginoasa

Nicidecum in amintirea iernii, prea lunga in acest an, ci mai de graba in dorinta de vara, de munte, de libertate si beatitudine, ieri, mi-am dezmortit putin picioarele pe unul din versantii sudici ce contureaza nordul bazinului Vaii Ariesului. Si pentru a avea un scop si o directie, am ales ca si destinatie Groapa Ruginoasa. Daca zonele de campie si cele colinare, pe care le-am lasat in urma, in drumul dinspre Arad, frematau sub o mantie de caldura mai mult decat generoasa, aici, in bratele Apusenilor, am gasit zapada. Intr-adevar, nu se mai pot practica sporturi de iarna, dar pe versantii nordici in special, care nu au apucat sa se bucure atat de mult de razele soarelui, dar si pe cei sudici, pe la umbra brazilor si molizilor, se gaseste din plin zapada. Ea a avut mai mult rolul de a ne bucura si poate, de a ne regla temperatuta corpului direct proportional cu ascensiunea. Lasand in urma Valea Ariesului, in amonte de pasul Vartop, am urcat prin padurea de conifere avand tot timpul ca insotitor susurul unui parau, afluent al Ariesului lasat in urma, iar printre ramurile de brazi, din cand in cand, o data cu ascensiunea, puteam sa vedem, cum ne urmareste atent, dinspre sud, Varful Piatra Graitoare, iar undeva mai departe Vf Curcubata. O data, ajunsi sus, pe creasta culmii care închide spre sud Valea Seacă, ne-am bucurat de o priveliste deosebita.Groapa Ruginoasa, un fenomen cu totul aparte, cu o adâncime de peste 100 m şi un diametru de peste 600 m, cu toata suprafata afectata de un proces de eroziune foarte activ ce a scos la zi straturile de cuarţite, a căror culoare roşie violacee, face ca privita de la mari depărtări, sa apara ca o rană deschisă în trupul muntelui. Muchii ascuţite, adevărate lame, converg spre centrul ei la firul unui vâlcel, împărţind spaţiul în mai multe sectoare. Vâlcelul, de fapt obârşia Văii Seci, reprezintă un canion extrem de dificil de parcurs în aval din cauza săritorilor mari pe care le prezintă.Interesant este faptul că eroziunea lucrează şi astăzi foarte activ, săpând regresiv şi mărind rapid dimensiunile Gropii Ruginoase. Urmărind hărţile vechi, se constată că eroziunea a avansat cu o viteză foarte mare, acum 80 de ani locul nefiind marcat decât printr-o ravenă foarte mică. Dupa ce ne-am bucurat privirea, cu asemenea minunatii, si am incercat sa ghicim, spre nord, pozitia Padisului, Cetatile Ponorului, Cheile Galbenei, am lasat in urma Muntele Batrana, strajuit de al sau Varf Tapul care, de la 1476 metri, pare a fi strajerul locului.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu