31 iulie 2013

Peleaga si Papusa (dla Krzysztofa w Bydgoszczy)

In 1937, Alexandru Borza, directorul Gradinii Botanice din Cluj-Napoca si fondatorul Parcului National Retezat, spunea "Rar un masiv care sa te vrajeasca mai mult cu peisagiile-i de cea mai autentica salbaticie, sa te fascineze mai tainic prin florile-i rare, prin gazele-i minunate, prin vânatul extraordinar si mai ales prin grandioasele fenomene glaciare: caldari, iezere, morene. Mai este oare nevoie, dupa aceste amanunte sa constatam, ca Retezatul este din toate punctele de vedere, geologic si geografic, botanic si zoologic, un pamânt sfânt pentru stiinta, în întregimea sa un monument sacru al naturii cum nu mai exista alte masive la fel în România?" Cu siguranta Retezatul e unic, iar pe mine m-a fascinat chiar de la prima intalnire. Cu crestele sale batand la portile norilor, cu lacurile, adevarati ochi albastri privind spre cer, cu linistea sa strabatuta razlet de tipetele acvilelor, stapani neclinteniti ai vazduhului, Retezatul vibreaza implinire, nemurire, unitate, libertate. Aici, in Retezat, m-am simtit diferit. Acolo, sus pe Peleaga, am intalnit extazul spiritual levitand in puritate, impletit cu inocenta libertatii pure. Iar daca acest sentiment nu este dementa, atunci cu siguranta este magie, vraja de a hoinari pe poteci ce duc la limita dintre efemer si vesnicie... Dupa un drum, coplesit de dorinta de "a fi acolo" si testat intr-un ritual de trecere prin ultimii 20 de km infernali de drum, am ajuns duminica dimineata la ora 9 in Parcul National Retezat, in Poiana Pelegii, locul de plecare spre diferite obiective din masiv. Traseul era bine intiparit in memorie, harta in buzunar, rucsacul in spate, bocancii in picioare, marcajul cruce rosie, pt moment. Pana langa Lacul Bucura am facut 1 ora si 15 minute. Locul te imbie sa stai, sa admiri subtilul pe care doar natura poate sa-l zamisleasca din pantecele-i datatoare de magic. Dar Peleaga ma cheama privindu-ma de acolo de pe cer. Lasand in urma lacul intins pe 8,9 ha si care o strapunge pana la 15,5 m pe Mama Gea, am continuat urcusul spre Curmatura Bucurei. Dupa 45 de minute eram sub Custura Bucurei iar dupa jumatate de ora de catarare propriuzisa am ajuns pe Custura. Greu dar a meritat. Acum, in fata mea, se ivea pt prima data Retezatul, inspre Sud Lacul Bucura si mai departe Culmea Slaveiu, spre Vest varfurile Bucura1 , Bucura2 si mai departe Retezat cu ai sai 2482m, spre Nord Taul Pietrele si culmea Stanisoarei iar spre Est, dincolo de Caldarea Berbecilor, semetul Vf Peleaga. Dupa inca o ora de mers cu imaginea Lacului Bucura in dreapta, am ajuns pe Varful Peleaga, care cu ai sai 2509m se afla in top ten-ul varfurilor din Romania fiind al saptelea varf din tara dupa altitudine. Aici esti deasupra Retezatului, de aici vezi totul. Jumatatea vestica a masivului ti se destainuie, asemeni unei flori de vara in bataia razelor de soare, pana departe inspre Tarcu. Dar daca te intorci spre Est dai cu ochii de Vf Papusa, impietrit sub lespezile-i greoaie, dincolo de haul Seii Pelegii si de taul cu acelasi nume. Inspre nord-est ti se deschide Valea Jiului si dincolo de ea Parangul. Dupa un popas prelungit si imbatat de minunatia locului, cobor in Saua Pelegii, de unde inspre stanga mea serpuieste Valea Rea printre culmea cu acelasi nume si Culmea Pietrele iar inspre dreapta dincolo de Taul Peleaga isi face loc pe la umbra dintre Culmea Custurii si Piciorul Pelegii apele Paraului Lapusnicul Mare. Dupa mai bine de o ora ajung si pe Varful Papusa la ai sai 2508 m ce il urca direct pe locul opt in topul amintit mai devreme. Acum pot vedea mai bine taurile din Valea Rea, Culmea Galesu, Portile Inchise, iar dincolo de Saua Custurii, Taurile Custurii si mai departe spre Muntii Valcan, crestele Cheilor Butii, ce te scot in Campul lui Neag. In partea cealalta Peleaga e dea dreptul infiorator, aratandu-si parca o alta fata, acum ramas in urma. Acum pot vedea si Lacul Peleguta, cocotat undeva mai sus de Taul Peleaga, undeva pe Piciorul Pelegii. Ma reintorc in coborare pe lespezile greoaie ale Papusii, si dupa ce trec de Taul Peleaga, serpuiesc asemeni Lapusnicului Mare, pe la baza jnepenisului abundent, pe o carare folosita de ciobanii locurilor, recent marcata cu punct albastru si care ma scoate in Poiana Pelegii la Gura Bucurei in mai putin de doua ore, si ma obliga sa las in urma Minunatul Retezat. P.S. Dla Krzysztofa w Bydgoszczy. Mam nadzieję, że podoba Ci się Rumunia i wrócisz do domu bezpiecznie.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu