06 august 2013

Parangul Mare, intr-o duminica.......

O noua zi de vara ma impresoara cu caldura-i fermecatoare si ma imbie la munte. De data aceasta Parangul si cu al sau Parang Mare de 2519 m, ma asteapta cu o racoare tipica pt dezmortire atunci cand noptile sunt prea scurte si nu-ti ofera odihna necesara pt ce te asteapta a doua zi.
Dupa 3,5 ore de la plecarea din Arad, imi incep traseul printr-un urcus solicitant, din zona cabanelor si casutelor de vacanta grupate in preajma releului, reper sigur pe orice vreme, urmand marcajul banda rosie si ma trezesc in scurt timp pe Vf. Badea 1850m. Ma delectez cu privelistea, sub atentia Parangului Mic ce-l am in fata si ma cam infior cand vad, piramidal si aspru, Vf. Carja, probabil cel mai reprezentativ pisc al Parangului, care ma asteapta nepasator parca, invesmantat intr-o negura apoteotica.
De aici, incurajat de traseul domol, pe curba de nivel a Parangului Mic trec ca prin farmec prin pasunea alpina, ocolind larg pe la izvoarele Paraului Scarita apoi ceva mai tarziu pe langa Paraul Izvor marcat de ravene adanci si dupa ceva mai bine de 30 de minute de admirat Valea abrupta a Izvorului ajung la altitudinea de 2050 m, in preajma unei ingramadiri de lespezi, ce inchipuie un mic adapost,pe culmea principala a masivului ce coboara din Parangul Mic si se continua spre Varful Carja.
Ma asteapta o zona cu jnepenis apoi ma intampina pante repezi, brazdate de hornuri care parca vor sa ma obisnuiasca cu traseul de creasta. Dupa o portiune cu roci dezagregate poposesc pe saua inierbata a Iezerului unde intalnesc o poteca ce indruma spre Lacul Mija.
Ma bucur de minunatia ce o am inspre salbatica Vale a Mijei, apoi imi continui traseul urcand pantele Vf. Scurtu 2230m. Dupa o scurta abordare ascensionala si intetita pe final, in cale imi apare un sector de creasta ingusta si ajung in Saua Caprelor, dincolo de care se inalta Carja. Stancariile se inmultesc, din sa, de acolo de unde am intalnit si un mic refugiu construit din lespezi, si incep un urcus sustinut pe o poteca in serpentine care ma stoarce de energie si moral.
Surprinzator de neted la partea superioara inierbat si domol, Carja(2405m) ma rasplateste cu o imagine care-mi taie respiratia mai ceva ca poteca ce am lasat-o in urma si-mi asterne la picioare caldari glaciare salbatice separate de creste stancoase si sunt multumit, mai ales ca pot sa vad pana-n Sureanu ori Retezat.
Cobor in Saua Stoienita, iar pe traseul de acum inierbat incep sa apara palcuri de grohotis ce curg spre obarsiile vailor din dreapta mea. Spre stanga, prin mici ferestre admir hauri ramase in urma eroziunii glaciare si hornuri ametitoare ce coboara spre nord.
Depasesc Vf Stoienita 2421m, apoi trec prin Saua Gemanarii pe o ingramadire de lespezi, unde intalnesc o turma de oi si cativa caini care in caldura amiezii par nepasatori la vederea noastra, doar unul dintre ei tine mortis sa ne insoteasca cateva sute de metri, si ajung pe Gemanarea 2437m avand la picioare o depresiune nivala ce adaposteste zapada pana in mijlocul verii.
De aici pot urmarii cu privirea cum in stanga se desprinde o creasta stancoasa, Muchia Sliveiului ce separa Caldarea Sliveiului de cea a Gemanarii. Pe cand prima e acoperita cu jnepeni si adaposteste lacuri glaciare(Carja,Slivei,Mic,Verde), cea de-a doua iasa in evidenta prin salbaticie si ariditate, fiind plina de lespezi de piatra prabusite din peretii stancosi. Si aceasta are un lac glaciar, Zanoaga Stanii.In cealalta parte, o poteca coboara pe Piciorul Tecanului spre defileul adanc al Jiului.
Acompaniat de fastuosul decor al Caldarii Gemanarii cu pereti inalti, surplombati, scrijeliti de hornuri adanci separate de muchii ascutite, cu relief ruiniform si tivite cu blocuri imense de roca aflate in echilibru instabil, ajung in Saua inalta a Tecanului deasupra careia troneaza Vf Parangul Mare.
Dupa inca o urcare de 30 de minute si aproape patru ore de mers ajung pe acoperisul Olteniei, pe Parangul Mre la 2519m si domin alaturi de El toata insiruirea de piscuri dintre Carja si Setea Mare.
Din varf interiorul muntilor imi apar in toata splendoarea. Spre nord, brazdati de vai, incalecati de drumuri si presarati cu poieni Muntii Sureanu care se continua cu muntii impaduriti ai Lotrului. Vremea senina ma lasa sa deduc sinuosul traseu al Transalpinei spre Ranca. Mai incolo recunosc Muntii Capatanii dincolo de care imi imaginez defileul pe care l-a creat Oltul si-mi aduc aminte de poezia Umbra lui Mircea la Cozia, de Muntele Cozia si de inceputul ca intindere al Fagarasilor. Spre sud se intrezareste campia Olteniei iar spre sud-vest Muntii Valcan cu creste placute ochiului. Dincolo de Valea Jiului, Retezatul ma lasa sa-l descifrez sis a deduc parte din varfurile pe care le-am admirat saptamana trecuta din apropiere.
Dupa o sesiune foto ma intorc pe acelasi drum si in trei ore sunt in Poiana Nedeii, lasand in urma un masiv ce te rasplateste daca sti sa-l apreciezi.
A fost greu,frumos si de poveste. Parangul ne asteapta cu minunatiile lui indiferent de ce gandim, iubim sau ne dorim. Ne cere doar sa-l ocrotim si cred ca asta ne e in putinta tuturor.