17 aprilie 2014

Tura in Muntii Zarandului

Zece zile de ploaie se anuntau la meteo. Tocmai ce am intrat in concediu...., copy-paste (fara legatura cu Pontovan, sau da?) dupa concediul de anul trecut din iunie. Prin Carpati ninge ...., deci unde sa merg?

La 6:30 ma urc in Regio de Simeria si cu o intarziere de doar 2 minute, pe noua, super-rapida linie Paneuropeana, ajung in Gara Milova.

Ma indrept spre satul care se asterne la poalele Zarandului si ajung mai repede decat ma asteptam la confluenta dintre Milova si Milovita, insotit de niste nori hotarati sa adevereasca prognoza pe ziua in curs. Nu urmez traseul cu punct albastru, pe versant, pe care l-am facut anul trecut, alegand drumul forestier ce insoteste apele, destul de nelinistite ale Milovei, in amonte.
Pe drum ma acompaniez cu o salamandra.
La doua ore de la coborarea din tren ajung la ramificatia dintre drumurile forestiere ce urmeaza Vaile Carpen si Isenii.

O urmez pe cea dintai si dupa inca o ora ce prevestea urcusul ce va sa vina, ajung pe un tronson noroios ce urma sa-l infrunt printr-o ascensiune abrupta si obositoare.


Aproape de creasta Zarandului, mai sus de izvorul Carpenului, o imagine ce ma duce cu gandul la Wrong Turn.





Apare si soarele, privelistea e linistitoare, nici vorba de ploaie.

Si steagul Romaniei pe Creasta Zarandului.....


Chiar daca in momentul cand am plecat de acasa eram hotarat sa revin in Milova pe Valea Isenii, sus pe creasta mi-am schimbat optiunea si am urmat traseul crestei , banda rosie, spre vest, iar dupa 95 de minute am cotit spre sud pe banda albastra pe un traseu ce trebuia sa ma scoata langa cetatea Soimos.

Dupa doua ore, cand am realizat cat ocoleste acest traseu, l-am abandonat si am urmat paraul Jernova pana in DN7. Pe aceasta ultima portiune de traseu am intalnit caprioare , o vulpe si un cuib cu oua (ca tot vin Pastele). Inainte de sfarsitul turei am incins un foc langa ramasitele unui pichet(?).





Harta cu traseul realizat.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu