03 iulie 2015

Great Albania 2

Deapre Thessalonikki numai de bine. Acelasi oras boem pe care l-am gasit si in trecut. Cu blocurile asezate in amfiteatru cu toate acele strazi ce te conduc la Egee, scena pe care natura da reprezentanta de gala si cu acele autobuze magnific colorate in rosu galben si albastru.

Intemeiat de Kassandros in 315 iHr, Salonicul trece pe rand prin ocupatii romane, fiind capitala provinciei Macedonia Prima si ocupatia turca a Imperiului Otoman, pana in 1912. Animatul port al celei dea doua metropole a Greciei contribuie la agitatia si prosperitatea orasului.

 Turnul Alb de pe paralia care facea parte din cei 8 km de ziduri ale orasului construite de turci in 1430 se lasa si acum, ca simbol al orasului, vizitat de miile de turisti care-i urca scarile de piatra intr-un adevarat periplu intru cunoasterea istoriei orasului, pana pe acoperisul de unde poate fi admirata paralia si mare parte din oras.










Arcul lui Galeriu, principala mostenire arhitectonica a guvernarii romane a orasului se afla la capatul estic al fostei Via Egnatia, si tine sa aminteasca de victoria lui Galeriu asupra persilor din 297 dHr. Mai la nord, Rotonda, construita ca Mausoleu al lui Galeriu, imparat al Macedoniei.










Magazinele, restaurantele, cafenelele, pescarii,soarele, vapoarele, ruinele, statuile lui Filip si al lui Alexandru Macedon intregesc imaginea unui oras care te invaluie in mister si visare....














Dupa aproape 200 de km inspre vest, pe magnifica Egnatia Odos, autostrada ce nu doar indrazneste, ci chiar subjuga Pindul, cu viaductele si tunelurile sale, ajungem sa poposim, strajuiti de varfuri montane si invaluiti de aer curat, la Metsovo, un mic satuc, uitat pare-se de Dumnezeu, in ceea ce a mai ramas din rai pe Pamant. Mica comunitate de vlahi din Epirus te intampina cu ospitalitate si unde altundeva sa mai poti gasi atata liniste, aproape nenaturala. Seara ne-am desfatat cu o branza de oaie cum nu am mai gustat, cu vin si carnati de mistret si de ce nu, cu racoarea muntilor si acea liniste care parca nu te mai lasa sa pleci...










 Maine plecam spre Albania.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu